După 42 de ani, iată că noi românii, reuşim să comemorăm victimele CATASTROFEI de la Certej (jud. Hunedoara), retrezind în memoria colectivă un eveniment pe care suntem datori să-l facem cunoscut, în primul rând, faţă de numeroasele sufletele ce au părâsit atunci într-un mod violent această lume şi în al doilea rând, faţă de semenii noştri care trebuie să cunoască ADEVĂRATA noastră istorie recentă şi greşelile unui sistem care se declara că are în centrul viziunii sale despre lume şi viaţă, OMUL. Acest eveniment (URGIE – după cum l-au numit cei care au fost martorii lui) prin ascunderea numărului de morţi, a modului în care Procuratura şi celelalte instituţii ale României socialiste, prin aşa numiţii specialişti din comisia guvernamentală care au cercetat cazul, arată că demagogia şi minciuna erau şi atunci ca şi acum la rang de virtute. Iată singura mărturie publică făcută a doua zi, 31octombrie 1971, după catastrofă, în ziarul judeţean „Drumul Socialismului”.
Acest articol, amestecat printre alte articole care lăudau marile realizări ale clasei muncitoare, după cum putem vedea pe pagină… – laudă a chibzuinţei, menţionează că, „au fost scoase de sub dărâmâturi 45 de persoane decedate şi 88 rănite”. În realitate această tragedie a curmat peste o sută de vieţi, iar după unele marturii au fost 211 decedaţi. În dosarul instrumentat de procuratura din Deva, se află 90 de adeverinţe nominale de înhumare, fără ai menţiona pe cei care au fost transportaţi în Moldova şi Oltenia, de unde veniseră ca să-şi căştige existenţa şi nici cei ale căror corpuri nu au mai fost găsite, cum este cazul uneia din cele două fiice ale inginerului Grava Ioan, despre care ne relatează în film Popa Florica. O altă omisiune, sunt cei neidentificaţi, care au fost ingropaţi în comun, fără nici o slujbă, după cum ne relateză în film Iosub Stoica. La căpătâiul lor a fost aşezată o tablă cu înscrisul, NECUNOSCUŢI. Lipsa de respect şi ascunderea adevărului o arată şi faptul că nu s-a declarat zi de doliu naţional, iar cauzele care au provocat catastrofa nu au fost făcute publice. Noi avem obligaţia să le scoatem la lumină şi să învăţăm cu toţii din greşelile trecutului, astfel încât ele să nu se mai repete niciodată. Ceea ce trebuie să mai ştim, este faptul că doar cu o săptămână înaite de eveniment, la Certej, ministrul minelor – Bujor Almăşan împreună cu o comisie guvernamentală, care au verificat şi au decis că iazul de decantare este încă funcţional, au aniversat cu mare pompă 225 de ani de minerit. Cu acel prilej s-a dezvelit o placă comemorativă ce se află şi astăzi la intrarea în muzeu. La morţii însă dispăruţi sau neidentificaţi nu le-a ridicat nimeni timp de 42 de ani măcar o troiţă. Facem apel prin aceste rânduri către cei care ne puteţi ajuta, să ridicăm troiţa în memoria victimelor acestui dezastru.
Vă oferim prima pagină din Drumul Socialismului apărut semnificativ chiar în dimineaţa dezastrului, sâmbătă 30 octombrie 1971, cu o fotografie din mina Certej, sub care putem citi:” În ultimul timp, la Exploatarea minieră Certej-Săcărâmb s-au făcut paşi importanţi pe linia mecanizării operaţiilor de încărcare a sterilului rezultat de la săparea lucrărilor de înaintare. Imaginea de faţă prezintă la lucru o maşină de încărcat din cadrul sectorului 1.”
Iată că astăzi, cînd mass-media şi reprezentanţii statului vehiculează ideea că suntem într-un stat de drept, se creează premisele unor noi dezastre, cum este proiectul de la Roşia Montană şi cel de la Certej. Campania proiectului de la Roşia Montană, persuasiv promovată de toată mass-media, cu şosetuţe croşetate şi virtuale locuri de muncă a dat greş, pentru că românii au ieşit cu zecile de mii în stradă, pentru a salva ţara. Acum presa tace, cu privire la proiectul de la Certej, iar aici lucrurile sunt mai avansate, au şi aviz de mediu. Oare avem nevoie ca istoria să se repete?
Ce credeţi că ar trebui să facem acum, noi Românii?
Filmul de mai jos, pe care încă nu l-am finalizat, il oferim în această formă ca o mărturie şi ca un omagiu adus victimelor şi celor care au suferit. Sperăm să vă ajute să găsiţi un răspuns pe care vă rugăm să-l postaţi la comentarii.